Viaţa de călugăr... iţă - de la surioara mea (Mădălina)

La stareţa unei mănăstiri de maici se prezintă sora Maria, dornică să se dedice cu totul vieţii monahale.
Maica stareţă îi spune de la început:
- Mănăstirea noastra are o regulă foarte strictă, numită proba tăcerii. Poţi să ramâi aici cât doreşti, dar nu ai deloc voie sa vorbeşti decât dacă îţi dau eu voie.
Sora Maria acceptă şi ramase în manastire. După 5 ani, maica stareţă o cheama la ea si îi spune:
- Iată, esti cu noi de 5 ani de zile. Ai voie sa spui doua cuvinte.
- Pat tare, spuse sora Maria.
- Regret să aud asta, raspunse stareţa, o sa-ţi dam un pat mai bun.
Dupa alţi 5 ani, iaraşi o cheamă stareţa la ea şi îi îngaduie sa spuna înca doua cuvinte.
- Hrană proastă, spune sora Maria. Maica stareţă o asigură ca hrana va fi mai bună în viitor şi mai trecură înca 5 ani. După al 15-lea an, maica stareţă o chemă din nou si îi ceru sa spuna 2 cuvinte.
- Eu plec, spuse sora Maria.
- Probabil este cel mai bine, raspunse stareţa, şi-asa n-ai făcut decât să te plângi de când ai venit aici...